Specii pe cale de dispariție

Haide să le ajutăm să supraviețuiască pentru a nu rămâne doar niște modele de pe șosetele noastre.

Colaborăm de mult timp cu o asociație pentru conservarea mediului care implementează, de mai bine de 20 de ani, măsuri practice de conservare în zonele Natura 2000. Reface mlaștinile și luncile râurilor, pădurile inundabile, pajiștile și pășunile. În colaborare cu această asociație, am creat colecția noastră de Șosete Vesele, care atrage atenția asupra speciilor pe cale de dispariție.

O trăsătură comună a animalelor din această colecție este faptul că numărul lor în natură scade alarmant de mult. Prin urmare, există riscul să dispară sau sunt aproape să devină animale pe cale de dispariție. Din cauza activităților umane, aceste animale au din ce în ce mai puțin spațiu în care să trăiască. Pajiștile au fost arate, pădurile decimate, iar mlaștinile secate. Din aceste motive, numărul speciilor respective este din ce în ce mai mic.

Vrem să ne asigurăm că aceste specii nu rămân doar niște modele de pe șosetele noastre. Din acest motiv, susținem refacerea mlaștinilor, protejarea pădurilor inundabile natural, astfel încât natura și toate „speciile de pe șosetele noastre” să aibă suficient de mult loc pentru a trăi.

Cum putem să contribuim fiecare la protejarea speciilor pe cale de dispariție?

Cel mai bun mod de a proteja plantele și animalele este să îmbunătățim mediul în care trăiesc. Putem obține acest lucru prin:

• plantarea straturilor de flori colorate – diversitatea grădinii și a pomilor înfloriți atrage albinele, fluturii și alți polenizatori,
• cultivarea plantelor într-un mod mai rațional – un consum mai mic de pesticide poate contribui la îmbunătățirea biodiversității locale,
• tunderea gazonului în stil mozaic – insectele pot locui în porțiunile netunse ale gazonului care, în cazul acestui tip de tuns, sunt de aproximativ între 20 și 40% din suprafața acoperită,
• neplantarea unor specii de plante invazive, are se întind pe porțiuni mari și amenință ecosistemul nativ
• sau prin sprijinirea organizațiilor de mediu, care protejează pădurile naturale și refac mlaștinile. Pot face acest lucru grație asistenței financiare și voluntare din partea oamenilor.

Toate aceste lucruri afectează diversitatea peisajului, elementul esențial al diversității florei și faunei.

Mai multe despre speciile pe cale de dispariție

Barză neagră este un locuitor misterios al pădurilor și mlaștinilor noastre. Ultimele două perechi din această specie rară își fac cuiburile în pajiștile din jurul Dunării. Pentru a-și face cuibul, au nevoie de copaci stabili și bătrâni și de mlaștini care să se afle în apropiere și să fie surse bogate de hrană. Pentru a le conserva, este necesar să protejăm mlaștinile și să refacem pădurile originale.

Orhideea de albine (Ophrys apifera) are nevoie de pajiști și pășuni pentru a supraviețui, care trebuie să fie cosite periodic și să nu fie stropite cu insecticide. După cum indică numele său, această specie este preferată de albine. Orhideea de albine preferă pajiștile însorite de stepă și pădurile luminoase.

Pescărușul albastru și-a pierdut gradual habitatul și a devenit o apariție rară în apropierea fluviului Dunărea. Este o pasăre mică, frumos colorată, turcoaz-portocalie. Mănâncă pești mici, pe care îi prinde de pe crengi, cel mai adesea de pe o ramură deasupra apei.

Fluturii albaștri sunt o specie rară de fluturi care depind de un peisaj colorat, plin de plante care înfloresc. Au nevoie de condiții specifice pentru a trăi și a se dezvolta, nu doar de pajiști întreținute și de plante, dar și de mușuroaie de furnici din apropiere. Un astfel de peisaj divers se obține cel mai bine prin pășunatul animalelor.

Popândăului îi place „să știe totul”. Pentru un popândău, ideal, pajiștile sunt menținute prin pășunatul animalelor. Popândăii erau, odinioară, specii foarte răspândite, iar grupurile lor erau formate din mii de membri. Însă, intensificarea agriculturii și ararea pășunilor au schimbat lucrurile.

Prigorii au nevoie de un loc primitor pentru a-și face cuibul și de un peisaj care să adăpostească multe insecte, pentru a trăi. Cu toate acestea, prin starea actuală a agriculturii, abandonarea pășunatului, precum și schimbările în dinamica râurilor, acest peisaj nu este atât de ușor de găsit în zilele noastre.

Fluturii "coadă-de-rândunică“ au nevoie de o țară cu o disponibilitate ridicată de resurse pentru hrană, precum și pajiști înflorite, păduri cu specii diferite, grădini naturale și terenuri agricole care nu sunt tratate pe scară largă cu pesticide. Doar aici, pot zbura fericiți.